„Xanax”, Liviu Iancu

„Xanax”, Liviu Iancu

Xanax este un roman complex, o îmbinare din mai multe poveşti, unele relatate amuzant, altele ironic şi altele dur, poveşti care duc toate la aceaşi numitori comuni: minciună, trădare, vicii, iubire, prietenie şi pasiune. La prima vedere, titlul romanului Xanax te duce cu gândul la un medicament folosit pentru anxietate şi atacurile de panică. Efectele se simt în doar câteva minute, devii relaxat, somnoros şi de multe ori dozele mari încep să îţi schimbe percepţia, devii euforic şi chiar incapabil să îţi controlezi mişcările.

Romanul este structurat în trei părţi, fiecare parte bifând parcă efectele gradate ale cosumului de xanax. Prima parte A murit Dumnezeu este una relaxantă şi amuzantă, în care autorul se întoarce în trecut, în anii copilăriei şi ai adolescenţei. Autorul invită cititorul în viaţa satului românesc din anii ’90, cu o atmosferă pitorească şi cu oameni care stau de vorbă la un pahar de ţuică şi o ţigară. Aparent, amintirile sunt evocate natural, într-un mod relaxat pregătindu-ne pentru ce avea să urmeze în capitolul doi. În băiatul obişnuit de la ţară, cu temerile, dorinţele şi eşecurile specifice vârstei sale se regăseşte fiecare dintre noi. Primul capitol se deschide ironic cu moartea. A murit Dumnezeu nu face referire la religie, ci la moartea unui om care căpătase porecla Dumnezeu de la consăteni.

Cea de a doua parte a romanului păstrează tonul amuzant al povestirilor, însă relatarea lor are o notă puţin mai dură. Autorul nu se fereşte să evoce întâmplări care ar pune într-o lumină proastă şi alţi oameni. Limbajul brut, necomestizat, uneori trivial pune în centru realitatea presei, mai ales că autorul a lucrat la Agenţie şi Tabloid. Scopul lui nu este o comparaţie dintre el şi restul lumii, din care propria persoană să iasă nepătată. Titlul sugestiv al capitolului doi, Marele bordel, ne descrie o lume a defectelor, atât ale propriei persoane, cât şi a celor din jur. Autorul schiţează o frescă a societăţii, a relaţiilor dintre oameni din toate domenile, fie că vorbim de politică, economie sau presă.

Partea a treia a cărţi, care conferă şi titlul romanului Xanax este cea mai profundă, emoţia capătă amploare, iar autorul se deschide mai mult în faţa cititorului. Evenimentele sunt descrise din perspectiva unui om matur, trecut prin viaţă. Aflăm multe din anxietăţile autorului, cum e frica de zborul cu avionul pe care trebuie să o depăşească prin administrarea de xanax. Aparent, doar capitolul trei explică titlul romanului, însă, dacă privim mai atent explicaţia lui este în fiecare eveniment evocat.

Xanax nu este doar o evocare amuzantă şi ironică a vieţii personale şi profesionale a autorului, şi nici o frescă a societăţii a anilor ’90, ci un mesaj pentru generaţiile viitoare. Xanax este o metaforă pe care o întâlnim diferit, pretutindeni: in oameni, în locuri, în cărţile citite, în ziarul de la metrou, în cafeaua şi ţigara de dimineaţă etc.

Editura Trei

An apariţie: 2019

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *